De ce e falsă teoria „jucătorii sunt proști, nici Mourinho nu califica România”. Și substratul acestei strategii viclene și lașe

„Muncim pe brânci pentru binele fotbalului”, povestea astă-primăvară, de la prezidiul Adunării Generale a FRF, președintele Răzvan Burleanu. Un tânăr bine, îmbrăcat într-un impecabil costum bleu-petrol, ușor mai închis la nuanță față de oamenii săi din cercul închis al puterii de la Casa Fotbalului: vreo 20 de inși în sacouri și pantaloni cu dungă, bleu-deschis – ulterior, am descoperit că erau copiate la milimetru după costumele băieților de la Ministerul de Externe.

Acestei confesiuni despre sudoarea care curge prin birourile de la Casa Fotbalului i-a urmat citirea unui lung text, scris parcă pentru un ziar de casă, cu comparații ridicole și asemănări forțate între actualul selecționer al României și alți antrenori de naționale. Statistici feliate în așa fel încât să arate bine, date trunchiate ca să dea bine pe hârtie.
Cineva îi băgase sub nas lui Burleanu prostia asta, iar lui, străin de fenomen, i s-a părut o găselniță bună. S-a bălăcit în băltoaca de ridicol minute în șir, umflându-și fericit vocea, într-o liniște deplină. Audiența găina: în sală era cald, bine, cateringul fusese îndestulător, berea rece. Era tot ce conta la acel moment.

„Naționala de rahat” avea, acum doi ani, șapte meciuri la rând fără gol primit

Această (ne)calificare rușinoasă a naționalei, eliminată matematic din cursa pentru Mondialele din Rusia – în premieră, cu două etape înainte de finalul preliminariilor -, trebuie să fie despre Burleanu și nu despre Daum. Despre șefii FRF și nu despre fotbaliști. Despre competențele „guvernanței corporatiste” din fotbal încercate de niște civili și nu despre abilitățile de jucători ale tricolorilor.

Prost e ăla care dă, nu ăla care cere. Daum a cerut, cineva i-a dat. Dar dacă acel „cineva” nu a fost prost?

Interesant este că președintele Burleanu reușește cumva, nu se știe cum, să se extragă de fiecare dată din miezul problemei atunci când apar (din ce în ce mai des) veștile proaste.

Peștișorii roșii aruncați in apă de oamenii președintelui FRF tind să ducă iar pe piste greșite discuția după un eșec catastrofal al naționalei.
Lucrurile trebuie readuse pe fagașul lor: e normal să discutăm despre ce se întâmplă acum, nu despre ce a fost acum 4 ani. Despre ce a fost atunci, am discutat la vremea respectivă. Ba, încă, am făcut-o cu vârf și îndesat. Dar, azi, subiectul este cum gestionează Burleanu și oamenii săi fotbalul. Inclusiv naționala.
Știți ce golaveraj aveam acum doi ani, pe vremea asta, cu „zaharisitul” Iordănescu senior pe bancă? 7-1. Un gol primise naționala în primele opt meciuri de calificare, interval în care jucase cu Grecia, Irlanda de Nord, Ungaria (fiecare, de câte două ori), Finlanda și Insulele Feroe. Și aveam 16 puncte. 16!
Chestia asta cu „greaua moștenire”, repetată obsesiv de securiștii și activiștii de partid care au jecmănit România în ultimii 28 de ani, nu mai ține.
Se invocă azi calitatea foarte slabă a jucătorilor. Vezi-Doamne, nici Mourinho n-ar avea ce face cu ăștia. Și atunci, normal, de ce am acuza actuala conducere a naționalei? Daum știe meserie, dar n-are cu cine. Și nu ne-ar durea atât de Daum, dar e clar că, prin ricoșeu, nici guvernanța corporatistă a FRF, însuși domnul președinte Burleanu, n-au ce să facă. De unde alții, dacă noi cu proștii ăștia defilăm?
Dar aceiași jucători „foarte slabi” arătați cu degetul de oamenii FRF pentru că azi sunt pe locul 4, la 10 (zece!) puncte de locul 1, cu două victorii în opt meciuri (ambele cu Armenia și ambele datorate faptului că adversarul a rămas în inferioritate numerică), se calificau, acum doi ani, la Euro 2016. Terminau preliminariile cu 20 de puncte.

Tot jucătorii ăștia au avut 7 meciuri fără gol primit în precedentele preliminarii. Tot ei au pierdut la mustață meciul cu Franța, de la Euro, după un fault la portar al francezilor la golul decisiv. Tot ei au bătut în Grecia și Turcia.

Acum patru ani, exact aceeași generație ne califica, de pe locul 2, la barajul pentru Mondiale dintr-o grupă cu Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia și Andorra. Vi se par cumva Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia și Kazahstan mai bune?
I-am înjurat în 2013 pentru că au pierdut calificarea la Mondiale în fața Greciei. Rușine, rușine rușine. În grupă făcusem 19 puncte, ne bătuse Olanda de ne sunase apa-n cap, 4-0 și 4-1. Olanda, care câteva luni mai târziu, la turneul final, bătea campioana mondială Spania cu 5-1, Chile cu 2-0 și Brazilia cu 3-0.

2. „Muncim mai mult și mai bine”, se lăuda astă-primăvară Burleanu, de la prezidiul Adunării Generale unde a propus (și obținut cu numai 10 voturi contra din 200 de participanți) modificarea regulamentelor, astfel încât Lupescu, Chivu și Marica, de exemplu, să nu poată candida împotriva sa la anul. 

Cât de mult se muncește? Cât de bine? Pe un om îl definesc rezultatele.
3. „Am preluat federația într-un moment în care mergea spre faliment. Am redresat situația, iar azi avem depozite în bancă de 4 milioane de euro”, povestea același Burleanu auditoriului în transă. Uitînd să spună că, în momentul sosirii, găsise în bancă depozite de 6 milioane de euro. „Redresarea” situației a însemnat că, în 3 ani de „guvernare corporativă”, Burleanu și oamenii săi au mâncat cu 2 milioane de euro mai mult decât au produs.
4. Avocații diavolilor bleu mai invocă faptul că Burleanu a preluat o situație dezastruoasă și că n-a avut timp să crească valorile necesare pentru ca echipele naționale să obțină performanțe.
Totuși, trebuie spus că naționalele de juniori, pe măsură ce a trecut timpul sub comanda lui Burleanu, au realizat premiere fantastice: înfrângeri cu Liechtenstein, 0-8 cu Germania la tineret și 1-10 cu aceeași Germania la sub 16 ani.
Arta unui manager – sau a unui antrenor, dacă vreți – e să urce valoarea colectivului pe care-l gestionează. Naționala României este – după cum realist o evalua chiar Florin Andone – de nota 6. Daum trebuia s-o facă să joace măcar de 7. Că de nota 4 poate s-o facă oricine să joace…

Ce-ar mai fi de spus? Daum și stafful său costă fotbalul românesc aproape 2.000.000 pe an. În sumă sunt incluși și cei 4.000 de euro net, lunar, plătiți fiului lui Daum, angajat pe post de analist video.

Totuși, ne puteam face de râs și cu numai 200.000 de euro…

Niște cifre. Reale

Spre aducere aminte:
România în preliminariile CM 2014: 1-4, 0-4 cu Olanda, 3-0 și 2-2 cu Ungaria, 1-0 și 0-2 cu Turcia, 2-0 și 2-0 cu Estonia, 4-0 și 4-0 cu Andorra.

România în preliminariile Euro 2016: 2-0 și 0-0 cu Irlanda de Nord, 1-1 și 0-0 cu Ungaria, 1-1 și 2-0 cu Finlanda, 1-0 și 3-0 cu Insulele Feroe, 0-0 și 1-0 cu Grecia.

România în preliminariile CM 2018: 0-3 și 1-3 cu Polonia, 1-1 și 0-1 cu Muntenegru, 0-0 cu Danemarca, 1-0 și 5-0 cu Armenia, 0-0 cu Kazahstan. Mai sunt de jucat partidele România – Kazahstan și Danemarca – România.

De-a lungul acestor ultimi patru ani, nucleul de jucători de la națională a rămas aproximativ același. Față de campania pentru Cupa Mondială din 2014, dintre jucătorii notabili s-au retras Raț, Marica și Goian. Față de preliminariile pentru Euro 2016, în plus s-a mai retras și Sânmărtean.

Au apărut, în schimb, pe parcursul acestor ani, Florin Andone, Alibec, Budescu, Nicolae Stanciu, Benzar, Cristian Ganea, Toșca, Răzvan Marin.